Se împlinesc, astăzi, 8 ani de când Florin Morariu, eroul român decorat de către Regina Elisabeta a II-a cu una dintre cele mai rare și onorante distincții britanice, „Queen’s Commendation for Bravery”, reușea să limiteze, cu mâinile goale, numărul victimelor unui atac terorist soldat cu opt morți și 48 de răniți.
La 3 iunie 2017, după ce intraseră cu un camion în pietonii de pe London Bridge, cei trei atacatori au început să înjunghie trecătorii aflați în Borough Market. Florin Morariu, angajat, la acea vreme, al unei brutării din zonă, a reușit să îi pună pe fugă pe agresori, limitând proporțiile dezastrului. A deschis ușa brutăriei și a înfruntat, singur, teroarea. A apărat vieți, adăpostind necunoscuți, a strigat pe stradă ca să avertizeze, i-a pus e fugă pe agresori cu ajutorul unui făcăleț. A făcut ceea ce eroii nu știu că fac: a devenit lumină într-un context asediat de întuneric.
Ulterior, la insistențele proprietarilor terifiați de eventualele riposte ale teroriștilor, tânărul a fost nevoit să părăsească și locul de muncă, și locuința pe care o închiriase. Uneori, pentru curaj, plătești cu singurătate… După câteva zile în care a dormit pe băncile din parcurile londoneze, Florin Morariu s-a văzut nevoit să se întoarcă în țară. Nu existau instrumente juridice care să-i protejeze drepturile, nici oameni a căror recunoștință sau solidaritate umană să se dovedească mai puternice decât spaima de represalii. După ce a ajuns în Iași, m-a căutat și mi-a cerut ajutorul.
Florin nu a avut pretenții sau ambiții de celebritate. A dorit doar să nu-și piardă demnitatea, după ce își pusese viața în pericol pentru viețile celorlalți. De aceea, cazul lui a fost și va rămâne unul de referință atât în drept, cât și în etica juridică: ce facem cu cei care acționeză întru binele nostru, în situații precum cea în care s-a aflat Florin Morariu?
Am demarat, împreuna cu echipa, demersurile legale necesare pentru ca statul britanic să-i recunoască statutul de erou. Nu doar simbolic, ci și în drept. Nu era vorba doar de omul Florin Morariu. Era vorba despre un precedent și despre a crea un cadru legal pentru ca astfel de gesturi să fie susținute și apărate, nu doar lăudate.
Am invocat principiile protecției internaționale, drepturile omului, jurisprudența legată de azil și protecția martorilor. Cazul a fost complex și fără precedente directe. Datorită presiunii publice și sprijinului unor lideri de opinie din Regat, autoritățile britanice au adoptat o serie de reglementări speciale privind protecția eroilor civili, care i-au permis lui Florin să primească nu doar distincția, ci și statutul de protecție și recunoaștere oficială.
Pentru prima dată, în dreptul britanic s-a făcut o punte între bravura civică și garantarea drepturilor omului. Pentru mine, ca avocat, a fost momentul în care am înțeles că justiția poate și trebuie să fie la fel de curajoasă precum omul ale cărui interese juridice le protejează.
Sunt încredințată că eroul Florin Morariu a fost și rămâne un simbol al verticalității și excepționalității umane. Am fost onorată să-l apăr! Nu doar în fața unui sistem care uită repede, ci și în fața unei lumi care, din păcate, a devenit mai receptivă la scandal și meschinărie decât la faptele bune și la caracterele de excepție. Într-o lume în care gloria se măsoară în followeri și vizualizări, Florin Morariu ne-a reamintit ce înseamnă curajul clasic, acela care nu are spectatori, ci doar conștiință.
Mi-ar plăcea ca aceste rânduri să reprezinte mai mult decât o mărturie. Să devină, dacă este posibil, și un semnal către colegii mei de breaslă: avem, cred, datoria să intervenim acolo unde curajul nu are încă ecouri juridice. Și de a face cât și cum ne pricepem, împreună sau separat, pentru a aduce fapta bună sub protecție legală.
Ziua de 3 iunie va rămâne ziua în care Florin Morariu a făcut istorie. Eroismul lui a așezat tricolorul românesc într-o lumină mai înaltă. Acest om a făcut mai mult pentru imaginea României decât batalioane întregi de politicieni. Dar a fost nevoie de dreptul viu, actualizat, pentru ca această istorie să nu se piardă în uitare.
Autor: Avocat Gianina Vera Poroșnicu