Legea terenurilor standardizează principiile juridice referitoare la terenuri, indiferent de natura lor și de sursele formale de drept care le includ. Relațiile sociale privind terenurile există atât între părți private (persoane fizice și entități juridice în cadrul dreptului privat), cât și între entități ale dreptului public, sau între acestea și părțile private. Dreptul terenurilor reprezintă o ramură distinctă în sistemul juridic național care conține un ansamblu de principii juridice stabilite sau sancționate de stat pentru a reglementa relațiile sociale în utilizarea terenurilor, termenii și mijloacele de producție pentru a le utiliza într-un mod rațional, precum și pentru îmbogățirea solului, apărând totodată drepturile și interesele celor implicați în aceste relații. Dreptul terenurilor, ca ramură distinctă a dreptului, are ca principal obiect de reglementare principiile specifice și metodele conținute în sursele ramurilor specifice. Obiectul dreptului terenurilor este, în principiu, sistemul de relații sociale legate de utilizarea terenurilor, indiferent de modul de exploatare a terenurilor, forma de proprietate sau beneficiarul economic.

De asemenea, reglementează relațiile legate de măsurile adoptate de stat pentru realizarea propriilor politici agrare, și anume pentru organizarea și înregistrarea activităților legate de terenuri. Include și relațiile legate de implementarea măsurilor de utilizare rațională și completă a tuturor suprafețelor de teren. Astfel, principiile juridice care formează conținutul dreptului terenurilor pot fi distinse după cum urmează:

• principii juridice care reglementează formele de proprietate ale terenurilor și condițiile lor juridice;
• principii juridice care reglementează sistemul de exploatare a terenurilor în România;
• principii juridice care reglementează sistemul de înregistrare și publicitate imobiliară;
• principii juridice care reglementează utilizarea, protecția și îmbunătățirea suprafețelor de teren; În ceea ce privește legile aplicabile pentru dreptul terenurilor, printre cele mai importante acte normative sunt:
• Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 215/2001 – legea administrației publice locale, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 7/1996 – legea cadastrului și publicității imobiliare, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 138/2004 – legea îmbunătățirilor funciare, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 107/1996 – legea resurselor de apă, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, redenumită prin Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, republicată în M. Of. Nr. 798/2sep. 2005;
• Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, cu modificările și completările ulterioare.