TRAFICUL DE PERSOANE, VIZIUNI JURIDICE DIFERITE
Traficul de persoane este în continuare o problemă majoră a României. În calitate de avocat am fost de-a lungul activității profesionale și de o parte și de cealaltă a fenomenului. Știu ce crede, ce simte și ce pățește o victimă. Știu, de asemenea, ce gândește angajatorul ”lucrătorului sexual”.
Despre ”traficul de persoane”, întreaga umanitate contemporană spune că este o formă infracțională primitivă înscrisă în criminalitatea gravă, o formă de sclavie, adevărat, motivată, se pare, foarte bine financiar de cele mai multe ori.
Sexul comercial trebuie sau nu să fie legalizat? Legalizând fenomenul, îl poți ține sub control? După dezbateri îndelungi, România și-a menținut punctul de vedere: o legalizare va duce doar la dezvoltarea fenomenului, dar nu și la controlarea lui.
Ce spun celelalte state? În lume sunt trei regimuri juridice aplicabile fenomenului: cel prohibitiv, în Golful Persic, China, Japonia, Rusia, care interzice prostituția; regimul regulamentar, în Olanda, cel care legalizează prostituția; regimul aboliționist, în Irlanda, cel care nu incriminează prostituția, dar incriminează proxenetismul.
Toți gânditorii contemporani, chiar în condițiile în care oscilează în a susține un regim sau altul, sunt îngrijorați de statutul de ”paria” al lucrătorului sexual, de această demonizare și anatemizare a celui care prestează sexul comercial.
Îngrijorarea este pentru victima supusă sclaviei, chiar dacă este o sclavie motivată financiar și chiar dacă este în formă legalizată (fața nevăzută a prostituției legalizate și încă o formă urâtă: mica criminalitate și criminalitatea de mijloc).
Sociologi, juriști, specialiști în sănătatea mintală, politicieni, medici, a enunțat, până la urmă, Pilda lui Iisus de pe muntele Măslinilor: ”Cine-i fără de păcat să arunce primul piatra”. Gândirea contemporană față de fenomenul expus s-a transformat într-o hiperprotecție a lucrătorului sexual (gheișe, dame de companie), apărând reacții disproporționate față de traficantul de sex, văzut, abia el, ca un parazit social și fiind cel care batjocorește drepturile omului.
De ce această hiperprotecție a victimelor care, de fapt, de cele mai multe ori, acționează deliberat la oferta socială? Pentru că este constatat științific, urmele acestui abuz nu dispar și abuzul sexual este ”cel mai mare abuz” (stresul acut, depersonalizare, revictimizare, etc.) Demnitatea umană este profund atinsă și în prostituția forțată și în libertatea sexuală, cu următoarele repere: erotism/ pornografie/prostituție/libertinaj, etc. Prostituția este un act deviant, indiferent dacă este sau nu consfințită, chiar și prostituția virtuală, de pe internet.