Problema prioritații de trecere constituie subiectul unor numeroase dispute in trafic, unele din ele ajungând și în fața instanțelor. Deoarece neacordarea prioritații de trecere celor care au acest drept se află printre principalele cauze ale accidentelor de circulație (cu urmari din cele mai grave), considerăm că acestei probleme trebuie sa i se acorde o atenție deosebită atât în planul legislației rutiere cât și în cel al teoriei juridice.
Prioritatea de trecere este definită conform art.6, pct. 26 din O.U.G. nr. 195 din 12. XII.2002- republicată – privind circulațiape drumurile publice, ca fiind “dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”
Reglementarea priorității de trecere
Dacă prioritatea are ca finalitate evitarea conflictelor rutiere, modalitațile prin care acest lucru se realizează sunt:
- Reguli de circulație;
- Indicatoare de reglementare a prioritații;
- Semnale.
1.1 Cea mai cunoscută regulă de circulație care reglementează prioritatea, este regula prioritații de dreapta. Această regulă este specifică intersecțiilor cu circulație nedirijată (unde nu există un agent de circulație, semafoare aflate in funcțiune, sau indicatoare de reglementare a prioritații, – OUG 195/2002,art.57 (1) -, dar se aplică și în intersecții cu circulație dirijată prin indicatoare, in situații de egalitate adică, atunci când două vehicule urmează să se întâlnească, venind de pe două drumuri publice unde sunt instalate indicatoare cu aceeași semnificație – OUG 195/2002, art.57(3). De asemenea, această regulă se aplică și între două autovehicule cu regim de circulație prioritară având in funcțiune semnalele luminoase și sonore, care circulă din direcții diferite (de exemplu, între un autovehicul al Salvării și unul al Poliției – OUG. 195/2002, art.62(2).
1.2 În intersecțiile cu circulație în sens giratoriu, semnalizate ca atare, funcționează regula potrivit căreia vehiculele care circula în interiorul intersecției, au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție – OUG. 105/2002, art. 57(4).
1.3 Și în legislația noastră funcționează regula potrivit căreia, în intersecțiile cu circulație nedirijată, vehiculele care circulă pe șine beneficiază de prioritate cu excepția cazului când acestea efectuează viraj spre stânga, sau când semnalizarea rutieră din acea zonă stabilește o altă regulă de circulație – OUG. 195/2002, art. 59 (1).
1.4 Conducătorii autovehiculelor cu regim de circulație prioritară, care au pus în funcțiune semnalele speciale luminoase și sonore, beneficiază de prioritate, atunci când se apropie de o intersecție simultan cu conducătorii altor vehicule – OUG 195/2002, art. 61 (1).
1.5 În cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul public – OUG 195/2002, art. 58.
1.6 Beneficiază de prioritate, prin excepție de la regula generală a pierderii prioritații la plecarea de pe loc, conducătorii autovehiculelor din serviciile regulate de transport public de persoane, care se pun în mișcare din stațiile prevăzute cu alveole, semnalizând intenția de a reintra în trafic – Regulament, art. 131 -1.
1.7 Pietonii angajați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, sau la culoarea verde a semaforului destinat lor, au prioritate față de conducătorii de vehicule, aflați pe acel sens de mers – OUG 195/2002, art.72. Pietonii beneficiază de prioritate și în cazul în care se află pe partea carosabilă, pentru a urca in tramvai, sau după ce au coborât din acesta, dacă tramvaiul este oprit în stație fară refugiu pentru pietoni – Regulament, art. 131(2). Oprirea participanţilor la trafic este obligatorie şi la semnalele date de: nevăzători, prin ridicarea bastonului alb, atunci când aceştia traversează strada – 89, alin (1),lit.f
1.8 În cazul unui drum cu declivitați, unde nu pot circula simultan două vehicule venind din sensuri diferite deoarece conducătorul vehiculului care urcă întâlnește pe sensul său de mers un obstacol ce impune trecerea pe celălalt sens, va beneficia de prioritate conducătorul vehiculului aflat în rampă; acesta va ocoli obstacolul, continuandu-și deplasarea, în timp ce conducătorul vehiculului care circulă în pantă va trebui sa acorde prioritate – Regulament, art.135, lit. e.
2. În intersecții sau în cazul drumurilor îngustate, prioritatea poate fi reglementată cu ajutorul unor indicatoare de reglementare: „Drum cu prioritate”, „Cedează trecerea”, „Oprire” , respectiv „Prioritate fața de circulația din sens invers”, „Prioritate pentru circulația din sens invers”. În intersecțiile din afara localităților, indicatorul „Intersecție cu un drum fară prioritate” confirmă conducătorului auto faptul că se gasește pe un drum cu prioritate , avertizându-l că cei care circulă pe drumurile laterale au indicatoare de pierdere a prioritații.
3. Semnalele care concură la rezolvarea conflictului de prioritate sunt semnalele semaforului electric și semnalele agentului de circulație.
Noi propunem pentru definirea prioritații de trecere următoarea definiție: Dreptul unui vehicul de a trece înaintea altuia sau a altora, atunci când traseele lor se întâlnesc și nu pot circula simultan, in temeiul unei reglementări legale.
Conform art. 6, alin.1 din OUG nr 1951/2002 sintagma „acordare a prioritații” semnifică„obligația oricărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere sa-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”
Nu au prioritate:
- vehiculele care vin din stânga, fața de cele care circulă din partea dreaptă, într-o intersecție cu circulație nedirijată;
- vehiculele care se apropie de o intersecție în care semaforul funcționează pe culoarea roșie;
- vehiculele care întâlnesc indicatorul “Oprire” sau “Cedează trecerea” într-o intersecție cu circulație dirijată prin indicatoare de reglementare a prioritații;
- vehiculele care urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu, față de vehiculele care circulă în interiorul acesteia;
- vehiculele care întâlnesc indicatoarele “Oprire” sau “Cedează trecerea” la o intersecție din afara localitații, fața de vehiculele care întalnesc indicatorul “Intersecție cu un drum fară prioritate”.
- vehiculele care, într-o intersecție cu circulația dirijată prin indicatoare, urmează să se întâlnească cu alte vehicule care circulă din dreapta, ambele vehicule având indicatoare cu aceeași semnificație.
- vehiculele care ies din zonele rezidențiale sau pietonale;
- vehiculele care, la intersecții cu circulație nedirijată, pătrund pe un drum național, venind de pe un drum județean, comunal sau local;
- vehiculele care, la intersecții cu circulație nedirijată, pătrund pe un drum județean, venind de pe un drum comunal sau local;
- vehiculele care, la intersecții cu circulație nedirijată, pătrund pe un drum comunal, venind de pe un drum local;
- vehiculele care circula in pantă, fața de cele care circulă în rampă, dacă pe sensul de mers al celor care circulă în rampă se află un obstacol imobil a cărui ocolire presupune trecerea pe celălalt sens de circulație.
- pe drumurile îngustate cu declivitați, conducătorul unui vehicul trebuie să exe cute manevra de mers înapoi pentru a acorda prioritate unui ansamblu de vehicule;
- pe drumurile îngustate cu declivitați, conducătorul unui vehicul ușor trebuie să execute manevra de mers înapoi pentru a acorda prioritate unui vehicul greu;
- pe drumurile ingustate cu declivitați, conducătorul unui vehicul de transport marfă trebuie să execute manevra de mers înapoi pentru a acorda prioritate unui vehicul care efectuează transport public de persoane;
- pe drumurile îngustate cu declivitați, la întâlnirea a două vehicule de aceeași categorie, conducătorul vehiculului care urcă trebuie sa execute manevra de mers înapoi pentru a acorda prioritate conducatorului care coboară, cu excepția cazului cînd este mai ușor și există condiții pentru conducătorul care coboară să execute această manevră, mai ales atunci când se află aproape de un refugiu;
- vehiculele care, pe un drum îngustat în aliniament, întalnesc pe sensul lor de mers un obstacol, fată de vehiculele care circulă din sens opus;
- vehiculele care se pun in mișcare sau cele care pătrund pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia, față de vehiculele care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare;
- vehiculele care, circulând pe banda de accelerare, urmează să patrundă pe autostradă;
- vehiculele care efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta și se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare.
Prioritatatea la trecerile pentru pietoni
Foarte multe permise de conducere sunt reținute de catre politiștii rutieri în urma unor acțiuni organizate pentru depistarea conducătorilor de vehicule care nu acordă prioritate pietonilor la trecerile pentru pietoni.. La prima vedere lucrurile sunt clare: conducătorul auto a încălcat dreptul pietonului de a traversa printr-un loc ce îi este destinat, amenajat și semnalizat corespunzator. Dar, în cazul unor plângeri împotriva proceselor verbale încheiate pentru neacordarea prioritații pietonilor, instanțele au obligația să analizeze cu atenție împrejurarile în care s-a produs evenimentul respectiv, mai ales că în majoritatea proceselor verbale, agentul constatator consemnează faptul că „la trecerea pentru pietoni conducătorul auto nu a acordat prioritate pietonilor”. În opinia noastră, această simpla consemnare, nu echivaleaza cu cerința impusă de lege in vederea alcătuirii corecte a unui proces verbal, care presupune și „descrierea faptei contravenționale” (OUG nr.195/2002, Art.180 alin1). Descrierea faptei contravenționale ar trebui să conțina probatoriul necesar care să ateste comiterea unei contravenții.
Conform art. 72, alin.2 din OUG nr. 195/2002 ,”pietonii au prioritate de trecere față de conducatorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice, prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor” Pe de altă parte, conducatorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere „pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului” (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 135, lit. h.)
Prin urmare, se pune problema acordării priorității pietonilor numai dacă:
- Pietonii sunt angajați în traversarea drumului public prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lor.
- Pietonul aflat in traversare se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verbul „a (se) angaja”- conform DEX – are și sensul de „a începe o manevră”, în cazul nostru de a începe manevra de traversare. Pe de altă parte, pietonii, în calitate de participanți la trafic, „ trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporalaă a persoanelor..”( OUG nr.195/2002, Art. 35-1). A se angaja în traversarea drumului public, fară să-și ia măsurile de siguranța necesare, presupune din partea pietonului un comportament contrar prevederilor articolului menționat, comportament ce poate fi sancționat (OUG nr.195/2002, Art.99 (1), pct.3). Acest lucru este valabil atât la trecerile pentru pietoni semnalizate și marcate corespunzător, cât și în cazul în care (în localitați, în lipsa trecerilor pentru pietoni), pietonii traversează pe la colțul străzii, „numai dupa ce s-au asigurat că o pot face fară pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic” (OUG nr.195/2002, art.72 -3). Mai mult decât atât, ca și în cazul în care traversează prin locuri nepermise, sau la culoarea roșie a semaforului, pietonii surprinși și accidentați ca urmare „a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentarii lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector”(OUG nr. 195/2002, art.72-4). Dar ce înseamnă pentru conducătorul unui vehicul „să respecte prevederile legale privind circulația prin acel sector”? Viteza de deplasarea a autovehiculului care se apropie de trecerea pentru pietoni, ar trebui să permită conducatorului acestuia să oprească fară a stânjeni în vreun fel deplasarea pietonilor, adică nu trebuie să-l determine pe pieton să se oprească, să încetinească ritmul traversarii, să se intoarcă pe trotuar sau să o ia la fugă spre celălalt sens pentru a evita impactul. Potrivit prevederilor art.123, lit.h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depașească 30 km/h în localitați sau 50 km/h în afara localităților „la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a parții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare”Analiza acestui articol, evidențiază faptul că obligația conducătorului unui vehicul să reducă viteza de deplasare la valorile respective, atunci când se apropie de o trecere pentru pietoni, este condiționata de 3 condiții cumulative:
a) Trecerea pentru pietoni să nu fie semaforizată;
b) Drumul să aibă cel mult o bandă de circulație pe sens;
c) Pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile să manifeste intenția de a se angaja în traversare.
Consideram că acestea sunt condiții minimale impuse de lege dar nu trebuie absolutizate, rupte de contextul situațional; dacă trecerea pentru pietoni nu este semaforizată, dacă drumul are doua benzi pe sens, nu vom reduce viteza de deplasare ?
Conducătorul unui vehicul care se apropie de o trecere pentru pietoni nu este obligat să acorde prioritate de trecere tuturor pietonilor angajați in traversare, ci doar celor care se află pe sensul de mers al vehiculului respectiv; prin urmare, pietonii care traverseaza de la stanga spre dreapta și nu au trecut de axul drumului, nu beneficiază de prioritate Unui asemenea pieton care se afla la mai putin de 1 m de axa drumului i se acorda prioritate? „Stricto sensu” răspunsul este: nu. Dar ce se intamplă dacă pietonul grabește pasul sau o ia la fuga ?
Pietonul, prin acțiunile sale, pentru “ a nu afecta fluența și siguranța circulației, pentru a nu pune în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor” ar trebui înainte de a se angaja in traversare pe trecerea pentru pietoni să constate dacă o poate face in siguranța; aceasta inseamnă să se asigure dacă se apropie vreun autovehicul și, dacă se apropie, să aprecieze distanța la care se află acesta și viteza sa de deplasare Aceleași considerente – viteza de deplasare și distanța până la trecerea pentru pietoni – ar trebui avute in vedere și de conducătorul autovehiculului care se apropie pentru a putea aprecia dacă ar putea opri în eventualitatea în care un pieton s-ar angaja in traversare.
Pentru aceasta, considerăm că orice conducator auto ar trebui sa aibă cunoștințe privind distanța de oprire a vehiculului și despre zona de incertitudine din jurul participanților la trafic aflați în preajma sa.
Distanța de oprire
Distanța de oprire (Do) a unui autovehicul este distanța parcursă de acesta din momentul în care conducătorul sau observă un pieton angajat în traversare pană la imobilizarea completa a autovehiculului și are două componente :1. Distanța parcursă în timpul de reacție – D(tr)- al conducătorului auto (din momentul perceperii obstacolului și până la acționarea frânei) – apreciată în general la o secunda si 2. Distanța parcursă în timpul de frânare –D(tf) – din momentul acționării frânei pană la imobilizarea completă a vehiculului.
Valorile rezultate din aceste calcule sunt aproximative deoarece distanța de oprire poate fi influențata și de altț factori legați de conducătorul auto (starea de oboseală, atenția, consumul de alcool,de substanțe psihoactive sau alte distrageri), de vehicul (starea sistemului de franare, tipul si starea anvelopelor, greutatea vehiculului), sistemele de asistentă (ABS, ESP, TCS), starea suprafeței de drum (umed, alunecos, cu gheață sau zapadă), declivitatea (pante sau rampe), aderența drumului (asfalt,beton, pietriș).
Dreptul pietonilor de a traversa prin locuri prevazute cu indicatoare și marcaje, ca și cel conferit conducătorilor auto de respectarea semnificației culorii verzi a semaforului electric, a indicatorului “Drum cu prioritate” sau a limitelor de viteză instituite pe anumite sectoare de drum și în anumite împrejurări, nu trebuie absolutizate. Prin urmare, calculele matematice, opiniile specialiștilor evidențiază faptul că în circulația pe drumurile publice adepții justițiarismului alunecă foarte usor în zona riscului. Riscul este amplificat de faptul că pietonii (îndeosebi cei in vârstă) reprezintă o categorie vulnerabilă a participanților la trafic, mulți dintre ei dând dovadă de indisciplină în trafic, iar unii conducatori auto abuzează de dreptul de prioritate. Potrivit datelor furnizate de Poliția Română, în anul 2023 principala cauză a accidentelor rutiere grave a fost indisciplina pietonilor ( 800 de accidente soldate cu 317 morți și 492 raniți grav), pe locul 2 situându-se viteza excesivă sau neadaptată (733 de accidente soldate cu 312 morți și 607 raniți grav). Cele mai multe victime, în rândul persoanelor decedate în accidente rutiere ce implică pietoni, se înregistrează la nivelul categoriei de vârstă de peste 72 de ani, aproape de două ori mai multe victime decât cea de-a doua cea mai reprezentativă categorie de vârstă: 61-66 de ani. Potrivit unui studiu realizat de Ford în 10 ţări europene, tinerii pietoni români sunt printre cei mai indisciplinaţi în trafic: 83% dintre aceştia folosesc telefonul mobil în timp ce traversează strada, 79% dintre ei continuă să vorbească la telefon chiar şi în momentul în care se angajează într-o traversare, iar 46% dintre pietonii români ascultă muzică în timp ce se angajează într-o traversare.
Abuzul de prioritate
În literatura de specialitate din Franța s-a încetățenit termenul de „abuz de prioritate”. Deși expresia nu apare in Codul Rutier francez, ea s-a impus ca un concept aplicat Codului Rutier în caz de accident, fiind regasită în diferite hotărâri ale Curții de Casație din Franța. Am putea defini abuzul de prioritate ca o acțiune prin care un conducător auto folosește în mod excesiv sau nejustificat dreptul de a avea prioritate, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, creând situații de tensiune și favorizând producerea unor accidente de circulație.
Hotararile Curții de Casație din Franța au ca punct de plecare prevederile Codului Rutier francez:articolul R 415-1 stipulează că„orice șofer care se apropie de o intersecție rutieră trebuie să verifice dacă drumul pe care urmează să-l traverseze este liber, să reducă viteza mai ales când condițiile de vizibilitate nu sunt din cele mai bune și, în caz de necesitate, sa-și anunțe apropierea”.
Asemenea prevederi se găsesc și în legislația românească și ar putea constitui baza pentru o lege ferenda:
- “ La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie sa circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.” (O.U.G.Nr.195/2002, Art. 56)
- „ Pătrunderea unui vehicul într-o intersecție este interzisă dacă prin aceasta se produce blocarea intersecției” (O.U.G.Nr.195/2002, Art.57-4 )
- “ Conducătorii autovehiculelor care circulă în regim de circulație prioritară, la intrarea în intersecții unde lumina roșie a semaforului este în funcțiune ori indicatoarele obligă la acordarea priorității de trecere, trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea producerii unui accident de circulație, în caz contrar urmând să raspundă potrivit legii” (U.G.Nr.195/2002, Art. 62-1)
- “ Pe timpul nopții sau in condiții de vizibilitate redusă conducătorii de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie care se apropie de o intersecție nedirijată prin semnale luminoase sau de către polițiști, sunt obligați să semnalizeze prin folosirea alternantă a luminilor de întâlnire cu cele de drum” (U.G.Nr.195/2002, Art. 114-3)
- „ Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora: să prelungească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevazute cu semafoare”. (Regulamentul de aplicare a O.U.G. Nr.195/2006, Art. 167,alin.1, lit.c ).
Atunci când un vehicul care beneficiază de prioritate circulă cu o viteză excesivă la intrarea într-o intersecție și intră în coliziune cu alt vehicul, abuzul de prioritate ar putea fi susținut în instanțe deoarece:
- cel care trebuia să-i acorde prioritate nu a avut timp să-l vadă sosind;
- conducătorul vehiculului care avea prioritate nu a verificat daca ceilalți participanți la trafic au putut să se oprească la intersecție.
Pentru a dovedi un abuz de prioritate, conducătorul auto trebuie să facă dovada cu ajutorul martorilor sau a camerelor de luat vederi ca i-a lipsit astfel timpul necesar pentru a anticipa sosirea acestuia la intersecție
Abuzul de prioritate poate fi imputat și conducătorului unui autovehicul cu regim de circulație prioritară aflat in misiune, atunci când nu respectă prevederile O.U.G.Nr.195/2002, Art. 62-1
Deși sintagma “abuz de prioritate” se referă în special la conductorii auto, considerăm că ea poate fi aplicată și pietonilor; un pieton care se angajează în traversarea străzii pe o trecere pentru pietoni în timp ce tastează un mesaj pe telefonul mobil, am putea spune că abuzează de dreptul de prioritate conferit de lege.
Considerăm că acest concept ar trebui introdus in tematica cursurilor de conducere preventivă din școlile de șoferi deoarece se înscrie în aria eticii rutiere, favorizând promovarea unei culturi a respectului. Respectarea drepturilor celorlalți participanți la trafic, chiar și atunci cînd avem prioritate, este esențială pentru o circulație fluidă și sigură.
Zona de incertitudine
Zona de incertitudine sau zona de pericol este spațiul în care un participant la trafic poate , efectua o acțiune bruscă sau neașteptată in urmatoarea secundă. Incertitudinea decurge din faptul că nu se poate anticipa direcția în care este probabil să se miște cel in cauza..
Zona de incertitudine diferă în funcție de subiectul de referință (șofer, pieton, motociclist sau un animal aflat pe carosabil sau pe acostament), sau de context: pietonul aflat pe un loc de refugiu pentru a urca in tramvai se poate răzgândi; un pieton în stare de ebrietate aflat pe trotuar, se poate dezechilibra și cădea pe trecerea pentru pietoni sau poate decide brusc să traverseze în afara trecerilor de pietoni ; detonarea unor petarde în preajma anului nou determină reacții intempestive ale animalelor; bicicliștii si motocicliștii pot vira brusc spre stânga sau se pot dezechilibra. Cunoașterea zonei in care există probabilitatea ca un participant la trafic să acționeze, îl poate ajuta pe șofer să anticipeze posibilele riscuri și, prin urmare, sa-și adapteze stilul de conducere in funcție de circumstanțe.
Prioritatea punctuală
Prioritatea punctuală este acordată numai la următoarea intersecție.
Nu intotdeauna drumurile cu prioritate sunt semnalizate în mod explicit atât în localitați dar mai ales în zonele rurale sau în anumite situații specifice. În astfel de cazuri, este important să cunoaștem câteva criterii care ne pot ajuta să identificăm dacă ne aflăm pe drumul cu prioritate;
- lațimea drumului (drumurile cu prioritate, ân general, au o lațime mai mare și o suprafață mai bună decât drumurile secundare);
- tipul de asfalt ( drumurile cu prioritate sunt, de obicei,asfaltate și întreținute mai bine);
- prezența acostamentelor (acostamentele bine definite și întreținute sunt un indiciu al unui drum cu prioritate);
- viteza de circulație ( pe drumurile cu prioritate, viteza de circulație este, de obicei, mai mare);
- prezența unor indicatoare direcționale (indicatoarele care indica direcția de mers fară a menționa vreo restricție, pot fi un indiciu al unui drum cu prioritate);
- observarea modului in care ceilalți șoferi se comportă în intersecție (poate fi un indiciu util, fară a fi unicul și fară a fi definitoriu)
- prezența unor marcaje și indicatoare aplicate pe alte drumuri(„Cedeaza trecerea”, „Oprire”, linia transversală aplicată pe drumurile adiacente sau, în afara localităților, indicatorul „Intersecție cu un drum fară prioritate”
Prioritatea punctuală contribuie la fluidizarea traficului, la protejarea participanților vulnerabili (în multe cazuri ea este acordată pietonilor, bicicliștilor sau altor participanți vulnerabili la trafic), ajută la prevenirea coliziunilor prin clarificarea dreptului de trecere în zonele în care pot apărea confuzii
Acordarea/neacordarea prioritații pe rolul instanțelor
În judecarea unor spețe judiciare legate de (ne)acordarea prioritații, normele conducerii preventive, deși nu sunt în sine norme juridice cu putere de lege, pot fi utilizate ca un instrument interpretativ, adică pot ajuta judecătorul să ințeleagă mai bine contextul în care s-a produs un accident. Aceste norme pot influența analiza situației și luarea unei hotărâri prin:
- Determinarea comportamentului responsabil al șoferului;
Dacă acesta nu a adaptat viteza și stilul de conducere la condițiile de drum, dacă nu a anticipat corect riscurile și nu a luat măsuri pentru a le evita, dacă nu a fost atent și vigilent față de ceilalți participanți la trafic, acest lucru poate fi considerat o culpă sau o neglijență.
- Clarificarea circumstanțelor în care trebuia abordată o situație concretă;
Instanța poate analiza dacă șoferul ar fi putut preveni accidentul printr-un comportament mai precaut (de exemplu, la acordarea prioritații pietonilor pe trecerile de pietoni, la cedarea trecerii în intersecții semnalizate sau nesemnalizate sau privind comportamentul fața de vehiculele aflate in misiune cum ar fi salvarea, pmpierii sau poliția).
- Stabilirea vinovației și a contribuției la accident
Dacă un șofer a abuzat de dreptul său de prioritate circulând cu o viteză excesivă, acest aspect poate reduce gradul de vinovație al celuilalt șofer, sau dacă ambele parți nu au respectat normele conducerii preventive, Instanța poate decide, o culpă comună.
- Expertiza tehnică și analiza comportamentului
Un expert tehnic poate utiliza normele conducerii preventive pentru a analiza dinamica accidentului De exemplu, dacă un șofer a avut timp și spațiu suficient să evite impactul sau dacă lipsa vigilenței sau a unei reacții rapide a contribuit la producerea accidentului.
Respectarea întocmai a prevederilor legislației rutiere, în general,a celor ce privesc acordarea prioritații, nu constituie o garanție a securitații rutiere; interpretarea și aplicarea mecanică a legii, fară a ține cont de circumstanțe, este o formă de justițiarism, cu consecințe nefaste asupra adepților acestui principiu și care poate submina principiile fundamentale ale justiției.
Deși legislația rutieră reglementează clar situațiile în care trebuie acordată prioritatea de trecere, normele actuale se concentrează mai mult pe obligații legale (fară a ține cont de circumstanțe dinamice sau de comportamentele imprevizibile ale celorlalți participanți) și mai puțin pe promovarea unei conduite preventive. Din păcate și în procesul de formare a viitorilor conducători auto constatăm aceeași deficiență, prevalentă fiind instrucția în detrimentul educației, formatorii din aceste instituții urmărind doar obiective cognitive și neglijând, aproape total, obiectivele de natură afectivă. Un șofer preventiv anticipează situațiile în care trebuie să acorde prioritate și acționează în consecintă, reducând astfel riscul de accident. Un șofer care practică conducerea preventivă este atent la toate elementele din trafic: semnele de circulație, mișcarile celorlalți participanți și potențialele situații de risc. Acordarea prioritații este o parte integrantă a acestei abordări, deoarece înseamnă respectarea regulilor de circulație și recunoașterea drepturilor celorlalți participanți la trafic.
În contextul în care vehiculele, bicicliștii, motocicliștii și pietonii împart aceleași drumuri, iar situațiile de acordare a prioritații devin mai complexe, devine imperios necesară completarea legii cu norme de conducere preventivă, acest lucru favorizând creșterea siguranței în trafic, responsabilizarea participanților la trafic și fluidizarea traficului.
Autori:
Psiholog Emil Forst
Dr. ing. Edy Barca
Avocat Geanina Vera Porosnicu