La mulți ani, România!
de avocat Gianina Vera Poroșnicu
Neamul nostru a purtat în piept, veacuri întregi, o sete adâncă, precum pământul crăpat de secetă ce așteaptă ploaia mântuitoare. Înaintașii noștri au fost nevoiți să-și hrănească nădejdea cu fărâme de memorie comună: vorbe șoptite pe la colțuri de hotar și jurăminte ascunse sub tăcere, ca niște rădăcini ce caută apa în adâncuri, fără să vadă încă lumina.
Dumnezeu a făcut ca, la 24 Ianuarie 1859, un torent limpede al conștiinței unității noastre să se reverse irezistibil în istorie, spălând orice graniță artificială trasă de mâini străine. Și în tumultul acelui val a fost ridicat domn al ambelor țări, Moldova și Țara Românească, Alexandru Ioan Cuza, simbol al voinței care nu mai răbda despărțirea.
În preajma lui au stat Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu , Costache Negri , Barbu Catargiu, Ion C. Brătianu, Christian Tell, Anastasie Panu și ceilalți – fiecare așezând piatra sa la temelia unității naționale.
Iată-ne și pe noi, astăzi, la 24 ianuarie 2026, adunați sub același cer, ca niște ramuri ale aceluiași stejar bătrân, ale cărui rădăcini se împletesc, nevăzute, sub același petec de pământ, simțind cum, prin venele timpului, curge aceeași sevă statornică, ce topește orice urmă de depărtare. E ca și cum istoria însăși ne-ar fi întins mâna, amintindu-ne că suntem o singură ființă, crescută din același humus sfânt.
Fie ca această temelie adâncă, pusă atunci cu atâta jertfă și la fel de multă credință, să rămână neclintită pentru cei ce vor veni! Să poată ei, veac după veac, să scoată din ea puterea curată a dragostei de neam și a unității care nu se mai poate distruge!
Dumnezeu să ocrotească România întreagă și să ne țină tari în cuget și-n simțire, precum stânca ce sfidează valurile, rămânând una cu muntele din care s-a născut!
Post Date: 24 ianuarie 2026