Avocat Iasi: penal, international. Articole

– Care vă sunt originile? Unde v-ați născut? Unde ați crescut și unde ați învățat?

M-am născut la Iași și am locuit aici în permanență, în cartierul Păcurari. Am învățat la Școala din Păcurari, în generală, într-o clasă pilot, cu cei mai buni copii selectați din cele 8 clase. Aici am învățat ce este competiția!!! Clasele V-VIII cred că m-au format cel mai mult în spiritul competiției. Apoi a urmat Liceul ”Mihai Eminescu”, secția de Filologie – Istorie și în clasa a IX a am fost comandant de detașament, ca utecist fruntaș. Îmi amintesc și acum de costumația de utecist pe care am îmbrăcat-o doar un an pentru că a venit Revoluția. Am intrat printre primii la liceu și am terminat printre primii. Am cântat la mandolină și am scris poezii în liceu. Apoi am intrat după Bacalaureat la Universitatea  ”Alexandru Ioan Cuza” în același an, la Facultatea de Drept, unde la am fost 14 pe loc și toată viața, aș putea spune,am învățat și iar învățat și citit. Se spune că dreptul este univers ca și complexitate a științei.

– Cum ați decis să vă faceți avocat?

 Acest lucru și l-a dorit tatăl meu. Eu înclinam mai mult spre a mă face profesoară de română. În acel an s-a dat la Facultatea de Drept ca examen de admitere, gramatica limbii române și istoria. Eram bună la amândouă, astfel încât am încercat și am reușit să intru.

Apoi au urmat cei 4 ani de facultate care au trecut repede, competiția fiind acerbă, și în acea perioadă se învăța temeinic, profesorii noștri numindu-ne chiar o generație de elită. Am dat examen de admitere în Baroul Iași, imediat după terminarea Facultății și pentru că se intra cu 9,50 în Iași, pentru foarte puține sutimi lipsă, am intrat în Baroul Vaslui, de unde m-am transferat după un an.

– Cât de importanți sunt maeștrii în avocatură? Este important să ai mentori?

 Maestrul îți arată calea și direcția! Atât! Nu e necesar să te învețe carte. Carte înveți la Facultate. De la un maestru trebuie ”să furi” tainele profesiei.

Este extraordinar de important să ai maeștri buni și să-i alegi ca mentori. Și eu i-am avut! Am făcut stagiatura la domnul profesor universitar Sava Florin și la domnul profesor universitar Vonica Romulus, două personalități ce și-au pus amprenta pe traseul meu profesional. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la domniile lor a fost acesta: să vreau să înving obstacolele, să vreau să rezist vicisitudinilor, să rezist în competiție, pentru ca în final, să reușesc să-mi ocup un loc al meu.

– Ați făcut din numele Poroșnicu un brand?

Vă răspund anecdotic. Frecvent familia clienților este întrebată: ”Sunteți rudă cu avocata?”

– Care este cel mai mare dar pe care această profesie vi l-a făcut dumneavoastră?

Darul cel mai de preț nu este notorietatea, cum ar crede unii, sau banii, cum ar gândi alții, ci întâlnirea cu oamenii, care este cel mai frumos spectacol!

– Care este darul pe care dumneavoastră i l-ați dat profesiei? Darul cel mai de preț?

Că am slujit-o cu credință. Îmi iubesc profesia! Cei din preajma mea, de multe ori m-au auzit spunând ”Dreptul penal este dragostea vieții mele!”

– Dincolo de profesie, ce este în viața personală?

Pentru viața personală nu rămâne chiar atât de mult timp, dar există copilul, călătoriile, cărțile și pasiunea pentru monumente istorice.

– Dacă ar trebui să faceți o piramidă a tuturor valorilor, ce ați pune în vârf?

Copilul! Pe Antonio Poroșnicu! Are 16 ani și este un prinț cuceritor. Vrea să fie fotomodel și creator de modă. Este bun și delicat! El este vârful tuturor lucrurilor din viața mea!

– Cât de mult contează cum arăți în această profesie?

În niciun interviu nu a lipsit această întrebare! Contează, dar nu este esențial! Pe mine, aspectul fizic m-a încurcat. Eram brunetă cu părul foarte lung, și multe avocate pe atunci, doamne ale acestui Barou, nu-mi dădeau nicio șansă în profesie. M-ar fi trimis să cânt sau să joc teatru. Maeștrilor mei chiar li se reproșa că pe holurile Tribunalelor se uită bărbații după mine! Slavă Domnului, au trecut acele vremuri!

Ca să vă spun drept, nu mi-a plăcut niciodată că presa m-a numit bombă sexy sau divă! Chiar nu! Te pot încurca aceste lucruri și chiar m-au încurcat! A trebuit timp și muncă multă să arăt că sunt și capabilă.

 -Ați refăcut un monument istoric al Iașiului, Casa ”Iosef Zoller – 1912” . A fost greu? A fost costisitor?

Sunt proprietarul și restauratorul acestui frumos edificiu de început de secol XX, în stil neoclasic. Opera de restaurare a fost grea și lungă, iar procedurile anevoioase. Trei ani mi-au trebuit să finalizez această lucrare, dar s-a meritat: am primit admirația ieșenilor și laudele autorităților locale.

Îmi crește inima văzând că tinerii se fotografiază în fața casei și m-a bucurat enorm vestea că un copil a scris la școală și a fost  premiat pentru  că a făcut un referat despre Casa ”Iosef Zoller”.

În felul acesta, copiii din clasa lui au aflat o bucățică din istorie: faptul că în casă a stat un industriaș evreu, apoi un marchiz, apoi a fost sediul unui minister, cel al Muncii  și ca într-o sută de ani s-a trecut de la caleașcă la mobil, de la crinoline, la camere video, de la penel, la infochioșc, etc.

– Presa a scris despre dumneavoastră în rubricile de modă și v-a intitulat chiar regina poșetelor de lux, după cum și cea mai elegantă doamnă din justiția ieșeană. Ce părere aveți?

Pe această temă, a modei, am fost și lăudată și criticată. S-a considerat de către unii ziariști că sunt excentrică și că debordez de lux, ceea ce nu s-ar încadra în statutul profesiei.

În realitate, mie mi-a plăcut să fiu elegantă și am iubit stilul clasic, pe care l-am adoptat și în amenajare. Dacă ar fi să mă încadrez singură într-un curent de modă, acesta ar fi: clasicul – elegant, dar nu extravagant!

 – Ați apărat persoane cu nume cunoscute și infractori cunoscuți presei. Acest lucru v-a adus recunoașterea profesională?

Am apărat, ca avocat, persoane și personalități, infractori periculoși, cum i-a numit presa, însă răspunsul la întrebarea dumneavoastră este NU, acest lucru nu mi-a adus recunoașterea profesională, ci ea a fost înainte și apoi a urmat, ca validare, intrarea în aceste dosare grele. Lucrurile stau invers! Nu te poate face mare ovocat un dosar celebru!

Te poate face avocat celebru un dosar mare, cu condiția să fi fost, înainte de toate, un bun avocat.

 – Vă enumăr dosare mediatizate care v-au ridicat la rampă: dosarul Cordunenilor, dosarul lui Clămparu Ion, dosarul Comandantului Minea, dosarul măicuțelor arestate, dosarul studenților criminali, dosarul Comandantului Poliției de la Bârlad împotriva statului român, dosarul eroului de la Londra , Florin Morariu, dosarul lui Pricsina Fabiani, Mozart al muzicii la pian, dosarul lui Berescu Adrian, prim-violonist al Filarmonicii Iași etc. Care dintre aceste dosare sau din atâtea altele mediatizate vă reprezintă?

Toate aceste dosare mă reprezintă și toate au însemnat mult în evoluția mea profesională. Sunt dosare din sfere diferite ale dreptului, dosare penale, dosare economice, dosare de asigurări.

Nu am un dosar de suflet! În toate m-am implicat!

– Ce vă imaginați că ați putea face în afară de avocatură?

Aș putea scrie cărți. Aș avea ce scrie din culisele acestei profesii. Totul e un vast spectacol!

– Dacă mâine va trebui să vă pensionați, ce ați spune profesiei pe care ți slujit-o de atâția ani?

Că i-am fost loială și că am iubit-o!

A consemnat Nelu PAUNESCU

Articol apărut pe AgoraPress.ro