HĂRȚUIREA TRADIȚIONALĂ ȘI CIBERNETICĂ STUDII ȘTIINȚIFICE PRIVIND IMPACTUL HĂRȚUIRII ÎN MEDIUL ONLINE
Studii științifice privind impactul hărțuirii în mediul online
AUTOR: Avocat de drept penal, Poroșnicu Gianina Vera (Uniunea Națională a Barourilor din România – Baroul de Avocați Iași)
Procurorii antimafia fac anchetă la o școală din Buzău, pentru un caz de pornografie. O fată de 12 ani a împărțit în toată școala imagini intime cu o colegă, pe care le obținuse după ce își crease o identitate virtuală de băiat.” Psihologii spun că astfel de incidente pot avea urmări grave asupra tinerilor”, anunța la mijlocul lunii noiembrie Digi 24.
Iată că faptele de violență cu incidență penală se mută, pas cu pas, în mediul virtual. Fie că vorbim de hărțuire cibernetică între copii, de pornografie infantilă sau, mai mult, de fraude economice derulate prin mijloace tehnologice, actele de violență sunt acum facilitate tuturor, prin gadget-uri, iar online, ele se pot propaga cu o repeziciune uimitoare.
Cazul este anchetat și de procurorii de la DIICOT Buzău.
„Confirmăm înregistrarea recentă a unei cauze penale, la biroul teritorial Buzău având ca obiect infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice. Cauza vizează persoane minore, cercetările fiind în faza in rem”, a precizat Laura Dragomir, șef birou teritorial DIICOT.
Specialiştii spun că astfel de situaţii pot avea urmări grave pentru psihicul adolescenţilor, uneori efectele fiind mai perverse decât impactul actelor de violență tradițională, binecunoscute.
Tradițional eram obișnuiți cu protecția și confortul asigurat de căminele noastre, iar toate noutățile tehnologice erau menite a ne asigura o viață mai ușoară. Evenimentele declanșate de accesul larg la tehnologie ne impun multă prudență în utilizarea acestora, mai mult, conștientizarea unor măsuri legale de protecție și intervenție asupra comportamentului online. Astăzi, arma se află în mâna oricui, iar agresiunea capătă forme indirecte, subtile, perverse, cu efecte la fel sau mai severe decât în cazul violenței tradiționale. Așa cum, dacă în mod real un om care lovește alt om este sancționat de legea penală, în mediul virtual trebuie să existe consecințe pentru comportamentul persoanei vinovate.
În cazul ironiei, calomniei, jignirii sau chiar lovirii față în față, faptele aveau un scenariu bine încadrat, sancționabil. În mediul virtual, faptele capătă o anvergură nebănuită, pentru că, odată difuzate online, ele au un caracter continuu, impactul asupra victimei fiind resimțit de fiecare dată când în cercul violenței apar noi martori, privitori, înlesnitori.
Categorisim violența, la nivelul simțului comun, ca pe o faptă care ne provoacă durere, dar din punct de vedere psihologic, durerea este mai degrabă o realitate de ordin spiritual, psihologic, de vreme ce unele fapte sunt considerate agresive pentru unele persoane, în vreme ce pentru altele nu.
În imagine (Olwes, 1995) este surprinsă delimitarea psihologică dintre agresiune și agresivitate, agresivitatea/ comportamentul agresiv este termenul general (aria delimitată de cercul mare exterior), întrucât atât agresivitatea, cât și violența/ comportamentul violent sunt subcategorii ale comportamentului agresiv (acoperind zone mai mici în interiorul cercului mare). După cum indică partea umbrită, există o suprapunere între violență și agresiune. Această zonă denotă situații în care agresivitatea este executată de mijloace fizice, contact sau exprimate diferit, când mijloacele fizice sunt utilizate în contextul agresivității (lovire, îmbrâncire), în situațiile când sunt întâlnite criteriile generale ale agresivității.
De asemenea, pentru a avea loc, un comportament de hărțuire are nevoie de trei actori: agresorul, victima și martorii, direcți și indirecți, așa cum indică cercetările psihologice asupra hărțuirii. Datele colectate până în prezent sugerează în mod clar că trăsăturile personalităţii sau modelele de reacție tipică, în combinaţie cu puterea fizică sau slăbiciunea în cazul băieţilor sunt importante pentru dezvoltarea acestor probleme. În acelaşi timp, factorii de mediu precum atitudinea, rutina și comportamentul adulţilor importanţi joacă un rol major în determinarea măsurii prin intermediul căreia problemele se vor manifesta pe scară mai mare (Olweus, 2010). Atitudinea și comportamentul martorilor importanți manifestate în cadrul proceselor și mecanismelor de grup sunt, fără îndoială, importante în dezvoltarea rezilientă a elevului în faţa fenomenului de bullying, prin modelul de soluționare sau prin suportul oferit.
În primul rând, agresorii au puternica nevoie de putere și dominare; ei par să se bucure de deținerea controlului și de supunerea celorlalți. În al doilea rând, având în vedere condițiile de familie în care mulți dintre ei au fost crescuți, este firesc să se presupună că au dezvoltat un anumit grad de ostilitate fată de mediu; apoi, astfel de sentimente și impulsuri îi pot face să derive satisfacție provocând leziuni și suferință altor persoane. În cele din urmă, există în mod clar o componentă avantajoasă pentru comportamentul lor, care le oferă foloase (Olweus, 2007). Agresorii constrâng adesea victimele lor pentru a le oferi bani, țigări, alcool și alte lucruri de valoare. În plus, un comportamentul agresiv este în multe situații recompensat în formă de prestigiu social. Atunci când mai mulți elevi se angajează în comun în comportamente de intimidare a unui alt elev, anumite mecanisme social/psihologice de grup pot apărea. Unele au fost discutate în detaliu de Olweus (2010), dintre care enumerăm: contagiune socială; diminuarea controlului sau inhibiții împotriva tendințelor agresive; difuziune a responsabilității; modificări cognitive treptate în percepția agresării victimei. Toate aceste mecanisme pot contribui la o înțelegere și explică de ce anumite persoane de obicei non-agresive pot să participe, în final, la agresiuni, fără mari îndoieli. Agresorii si victimele ocupă poziții cheie în configurația bătăuș / victimă într-un grup, dar și alte persoane joacă un rol important, afișând diferite atitudini și reacții fată de o agresiune la care asistă. Figura următoare evidențiază Cercul Bătăușului și reprezintă diferitele moduri în care sunt afectați oamenii, în majoritatea lor, de probleme legate de rolul de bătăuș/victimă (Olweus, 2007/ 2010):
În cazul hărțuirii cibernetice, victimele sunt supuse la ironii, jigniri, publicare de informații intime sau neadevărate, excludere din diferite grupuri, în prielnicul mediu online, în care faptele se repetă la nesfârșit, ca urmare a anonimatului, dezinhibării online și a sindicalizării online (Aiken, 2019). În mediul online, agresorul este invizibil, asemeni unui super-erou, agresorul are superputeri online, este dezinhibat, are un comportament amplificat și accelerat față de cel din viața reală, și, nu în ultimul rând, online, mai mulți oameni care gândesc la fel au toate șansele să se întâlnească online, în mod diferit față de realitate. Gândiți-vă ce efecte apar atunci când toate aceste aspecte caracterizează oameni și comportamente înclinate spre a face rău!
Bibliografie:
1. Aiken, Mary Phd, 2016, ”The Cyber effect. A pioneering Cyberpsychologist Explains Hoe Human Behavior Changes Online”, Cybermatrix Limited
2. Grigore, Ana-Nicoleta, 2013, ”Current Forms of Violence Among Students: Bullying and Cyberbullying”, Analele Ştiinţifice ale Universităţii» Alexandru Ioan Cuza «din Iaşi. Ştiinţe ale Educatiei, Numărul: XVII, pagini 73-84
3. Jigău, M., Liiceanu, A. și Preoteasa, L., 2005, Violenţa în şcoală, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. http://arhiva.ise.ro/evaluare/VIOLENTA.studiu.TOTAL.FINAL.27.04.2005.pdf (10/10/2013).
4.Olweus, D., 2010, “Bullying in schools facts and intervention”, în Kriminalistik, Vol. 64, No. 6, p. 30- 59.
5.https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/o-razbunare-copilareasca-s-a-transformat-in-drama-ancheta-pentru-pornografie-la-o-scoala-din-buzau-1217152?fbclid=IwAR3PgJV4ZEf2mRm7i4L9qCKZwNaloZmNytvQHZ-DgoO2D9R5uL5GYd58ckQ accesat pe 22.11.2019