02
iul.

0
În avocatură este ca și în pictură: poți fi genial și să nu vinzi nimic!

În avocatură este ca și în pictură: poți fi genial și să nu vinzi nimic!

themis_thumbGhimpele, 11-17 decembrie 2008
Despre sine, zice că este o persoană foarte timidă, dar care reuşeşte foarte bine să mascheze acest lucru. Poate chiar prea bine. În toată cariera sa a trăit multe întâmplări interesante: de la solicitarea adresată de către un deţinut judecătorului de a mai sta închis până se întorcea avocata din concediu până la rugămintea fierbinte a unui alt bărbat aflat în detenţie de a o convinge pe iubita sa să nu îl părăsească. Dar pentru a reuşi să discute cu ea, Gianina Poroşnicu trebuie să ajungă la sârbi.

A fost si ziaristă

Cum de ai ales această profesie? Moşteneşti talentul de orator din familie? Mai sunt şi alte persoane care te-au influenţat?
Ştii, culmea! În copilărie, doream să mă fac profesoară de limba română. Apoi, pe perioada liceului, nu mi-am dorit decât să ajung pe băncile Facultăţii de Drept.

Mai ales că, atunci când am dat eu, Dreptul era un etalon. Imaginează-ţi, candidau 13 pe un loc, nu ca acum – locuri gârlă şi studenţi ioc. De asemenea, trebuie să mai recunosc şi faptul că tatăl meu şi-a dorit şi el să intru. Din prima am luat şi după aceea totul s-a transformat în destin. Astăzi, nici nu pot să-mi imaginez că aş face altceva.
Cum a fost perioada studenţiei?
Nu foarte plăcută. Mai mult o perioadă de căutări. Pur şi, simplu, nu mă puteam aşeza în matcă. În primul an, m-am angajat la un ziar local, mai târziu m-am apucat de scris o carte şi la terminarea facultăţii mă gândeam să încep o alta. Uite-aşa am tot hoinărit eu prin viaţă. Însă niciodată nu am stat. Mi-am căutat de lucru. Şi am călătorit foarte mult.
Şi care a fost cea mai plăcută experinţă în toate călătoriile pe care le-ai făcut?
Ehh, în toate călătoriile mele am făcut o groază de lucruri: am mers pe cămile, pe elefanţi, am mers la picnic în deşert (nu-mi imaginam până atunci că se poate aşa ceva şi mai ales că e aproape ca la noi la iarbă verde!).
Care parte a lumii ţi-a rămas în sufIet?
Mam îndrăgostit de Asia. Beijing-ul, întreaga Chină sau India sunt extraordinare. O experinţă interesantă a fost cea din junglă. Să te afli în mijlocul sălbătidei este cu adevărat fascinant.
Care e mai periculoasă? Jungla în care trăim noi sau cea prin care ai fost?
E adevărat că nu se pot compara. Şi că trebuie să fim foarte precauţi in viaţa-de zi cu zi. Jungla de aici nu se poate compara cu nimic. Oricum, la bază stă tot jungla mare.

NU sentimentelor ln avocatură

poti-sa-fii-genial_thumbCe calități trebuie să aibă un avocat? Trebuie ca instinctele sociale să fie puternice ca să răzbaţi să te menţii şi să perseverezi. Este impetuos necesar să, ai acea inteligenţă socială şi trebuie să-ţi placă oamenii, cu bune şi rele. Dar cel mai important lucru este flexibilitatea şi siguranţa de sine.
Toata ţara a auzit de crima înfiorătoare din cazul Mancaş. Cum ai privit acest caz? Ai reprezentat-o din oficiu pe Alina Horeanu! Ce fel de om e?
O persoană foarte educată, care citeşte mult şi care joacă tare. După ce piesele de teatru în care a jucat rolul principal a avut un real succes, Alina Horeanu profită de timpul liber pe care îl are la dispoziţie şi doreşte să scrie o piesă de teatru pe care să o şi pună în scenă.
Cum te simţi tu ca om atund când ştii că libertatea unui criminal depinde de tine?
Nu am avut niciodată sentimentul că totul depinde de mine. Cred că, până la urmă judecătorul este suveranul suprem al destinului unui om care ajunge pe mâna sistemului. Avocatul are însă un rol esenţial, şi acest
lucru te responsabilizează. Mai ales pentru că în avocatură eşti propriul tău stăpân. Presiunile sunt numai de ordin psihic, iar să faţă nu este un lucru uşor.
Aş dori să discutăm şi despre prlncipii vs sentimente în această profesie
Un proces este ca şi un război. E care pe care! Ne luptăm cu arme procedurale. Nu prea au ce căuta sentimentele la serviciu. Iar principiile trebuie să existe din plin. Deci NU sentimentelor în avocatură. Practic, nu au ce căuta acolo.
Multe persoane nu mai au încredere în justiţia română. Cum ar putea fi restabilită încrederea înJustiţie? De ce ar depinde asta?
Să ştii că această neîncredere despre care vorbeşti mai sus nu se naşte din „întâlnirea” dintre om şi sistem ci mai mult din faptul că presa reuşeşte să „spele creierii”. Ce este de făcut? Să câştigăm credibilitate. Dar asta se face cu timpul.
Ce ţi-ai propus pentru anul ce urmează?
Să fac ceva care nu am reuşit până acum. Spre exemplu, să ajung la Polul Nord!

Interviu realizat de Elisabeth Ungureanu