21
dec.

0
Despăgubiri vătămări corporale

Despăgubiri vătămări corporale

I. ABORDEAZĂ PROBLEMA PIERDERILOR DE VENIT ALE FAMILIEI (DECES) SAU VICTIMEI (INVALIDITATE):

     NOTĂ l: Deşi prevederile art. 50, alin. 1, pct. 1 ale ORDINULUI numărul 23/2014 al A.S.F. indică limitativ aspectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor pentru vătămări corporale– respectiv: (a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;  (b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; (d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident- cheltuieli cu transportul persoanei accidentale, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie- n.n.  principiul reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat consacrat normativ de dispoziţiile art. 1385 NCCIV impun ca despăgubirea să cuprindă atât PIERDEREA SUFERITĂ, cât şi CÂŞTIGUL pe care cel  păgubit ar fi putut as-l realizeze (şi de care a fost/va fi lipsit) în condiţii obişnuite, iar în ipoteza în care fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a OBŢINE UN AVANTAJ, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului- categorii finale în care, în mod firesc, trebuie incluse, datorită stării de infirmitate gravă permanent,  atât pierderile de venit ale victimei rezultate din faptul că nu va mai putea munci şi nu va mai obţine niciodată veniturile salariale pe care le obţinea anterior evenimentului rutier, cât şi avantajele rezultate din eventualele creşteri salariale ori a celor rezultate din pensiile  de serviciu stabilite în baza drepturilor salariale obţinute.

 

NOTA 2: Deşi prevederile art. 50, alin. 1, pct. 2 ale ORDINULUI numărul 23/2014 al A.S.F. indică limitativ aspectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor în caz de deces-  respectiv:  (a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase,  probate  cu documente justificative; (b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; (c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului- n.n. rog să constataţi faptul  că principiul reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat consacrat normativ de dispoziţiile art. 1385 NCCIV impun ca despăgubirea să cuprindă atât PIERDEREA SUFERITĂ, cât şi CÂŞTIGUL pe care cel păgubit ar fi putut să-l realizeze (şi de care a fost/va fi  lipsit) în condiţii obişnuite, iar în ipoteza în care fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a OBŢINE UN AVANTAJ, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului-, categorii  finale în care, în mod firesc, trebuie  incluse atât pierderile de venit ale familiei rezultate prin decesul victimei în condiţiile în care aceasta va fi lipsită pentru viitor de partea din venit (aproximate la cca 80% din câştigurile salariale/pensie etc.) alocată de aceasta întreţinerii familiei, precum şi de pierderile suferite de familie prin  suplimentarea  cheltuielilor efectuate de aceasta  pentru a acoperi financiar prestaţiile casnice realizate de victimă  în cadrul activităţii de gospodărire comună- prestaţii ce urmează a fi realizate în viitor de terţe persoane, evident contra-cost.

II. PROBLEMA NEAPLICĂRII DE CĂTRE LEGIUITOR SI INSTANŢELE DIN ROMÂNIA a dispoziţiilor art. 20 din DIRECTIVA 2009/103/CE din 16 septembrie 2009- privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi ce stabileşte cu titlu de principiu general în materie faptul că victimelor accidentelor de circulaţie cauzate de autovehicule trebuie să li se garanteze un tratament comparabil indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunităţii:

 

EX:  în Italia  se acordă  despăgubiri  în favoarea   părinţilor pentru decesul unui copil/ copilului pentru decesul unui părinte/ soţului pentru decesul celuilalt soţ cu care convieţuieşte- între 163.990 EUR (valoare minimă) şi 327.999 EUR (valoare maximă); în favoarea mătuşii, pentru decesul unei nepoate ori a fratelui pentru decesului unui frate- între 23.740 EUR (valoare minimă) şi 142.420 EUR (valoare maximă).

La noi, sunt rare despăgubirile mai mari de 100.000 EUR, ceea ce este anormal și încalcă prevederile directivei.

EX:  În Anglia, pentru  cazuri de invaliditate fizică  de 100 % la un tânăr de 20 de ani, despăgubirile ajung la peste 10.000.000 EUR. La no, rar depăşesc 100.000 EUR etc.

 

III. PROBLEMA SRL-urilor care racolează victimele şi le determină contra unor sume derizorii să îşi cesioneze în totalitate sau în parte drepturile.

  1. PROBLEMA PROCEDURILOR JUDICIARE foarte îndelungate: în medie peste doi ani în faza de u.p şi peste un și jumătate faza de judecată în condiţiile în care cauzele sunt simple (comparative cu dosarele economice, de corupţie, de crimă organizată). Explicaţia: de multe ori interese meschine de a-l favoriza pe şoferul vinovat de  accident.
  2. Abordează situaţia autoturismelor  neasigurate şi a accidentelor în care nu se cunoaşte autorul sau autoturismul implicat în accident (cu trimitere la FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII).
  3. Problematica firmelor de asigurări intrate în procedură de insolvenţă (vezi ASTRA) şi modul în care trebuie procedat.

VII. Accidentele de elicopter: faptul că medicii şi pilotul deţin poliţie de asigurare de valori modice (cea 50.000 EUR), fapt ce plafonează la acest nivel despăgubirile plătite de firmele de asigurări. Daune mai mari se pot obţine însă în instanţă, pe calea unei acţiuni civile de la angajator (M.A.l. sau SMURD- lucru pe care rudele victimelor nu-l cunosc sau li se ascunde această posibilitate).